miercuri, 25 februarie 2015

CIUPERCILE ASPECT POZITIV

"Alimentele voastre să vă fie leacuri iar leacurile voastre, alimente” Hipocrate
Ciupercile sunt răspîndite peste tot: de la poli la ecuator, pe toate meridianele globului, din cele mai adânci depresiuni până în vârful munţilor, adaptându-se la cele mai vitrege condiţii de viaţă. Pot creşte pe sol, în mediu acvatic, ape dulci sau apa mărilor şi oceanelor, pe organisme vii, plante, animale şi om ca şi pe organisme moarte, aflate în descompunere. Deci, ele cresc peste tot unde îşi găsesc hrană, asigurându-şi dezvoltarea şi înmulţirea. Datorită acestui grad de adaptabilitate, ciupercile au un număr extrem de mare de specii şi populează de mult timp Pamântul.
CIUPERCILE în general sunt singurele organisme ce consumă celuloză şi o transformă în hrană umană. Ele au şi un rol vital în menţinerea sănătăţii ecosistemelor. Sunt un fel de fabrici de enzime ce descompun majoritatea tipurilor de deşeuri organice. Alături de bacterii, ciupercile aduc deşeurile la carbon, hidrogen şi azot şi diferite minerale ce intră în circuitul biologic al plantelor, insectelor şi altor organisme. Fiecare specie de ciuperci are setul ei specific de enzime ce pot face o descompunere primară, secundară sau terţiară fiind considerate gunoierii regnului vegetal.
Altfel despre ciuperci
În afară de ciupercile mari ce sunt folosite direct în alimentaţie, ciupercile mici au şi ele rolul lor pozitiv în fermentarea pâinii, a berii, brânzeturilor, vinului şi altor băuturi produse prin fermentare. Ciupercile mici ajută la circuitul materiei în natură prin descompunerea materiei organice complexe în altele mai simple, ce pot fi absorbite de plante. Solul este tot opera comună şi simultană a acţiunii factorilor fizico-chimici şi vieţuitoarelor numite actinomicete ce trăiesc în acest strat. Ciupercile mici au ajutut la salvarea de vieţi omeneşti prin calităţile lor antibiotice precum penicilina. Din ciuperci s-a preparat cerneală, vopsea de diferite culori, diferite obiecte.
O parte din ciuperci au avut şi au efecte negative, mai ales prin bolile pe care le produc la animale, om şi plante.
Importanţa medicinală
    Faraonii considerau ciupercile hrană de la Dumnezeu iar romanii le-au răspândit în întregul Imperiu iar din Evul Mediu şi până în perioada Renaşterii a existat şi un festival de toamnă al ciupercilor.
    Ciupercile au fost apreciate în toată lumea atât ca aliment cât şi ca medicament, timp de mii de ani, dar până nu de curând în Occident ciupercile erau asociate cu otrava.
Dar recentul interes asupra ciupercilor dat de către asiatici  arată că această atitudine poate fi schimbată. Mulţi specialişti în zilele noastre au început să studieze plantele, ierburile şi astfel sursele de suplimente alimentare au fost sporite.
Ciupercile au unele însuşiri ce le recomandă în dietă precum :
- conţin puţine calorii , 13 kcal/kj în 100 g ciuperci proaspete ;
- conţinut scăzut de sodiu, grăsimi şi nu conţin colesterol;
- constituie o bună sursă de minerale printre care în special potasiul;
- conţin o bună sursă de vitamine, printre care se remarcă cele din grupa B; vitamina D este un grup de substanţe prezente în organismele animale, iar dintre plante numai în ciuperci – din acest grup, cea mai importantă este vitamina D2 - calciferol, al cărui rol esenţial este resorbţia calciului şi fosforului alimentar.
- Proteinele din ciuperci sunt superioare multor proteine din alte vegetale, având în vedere conţinutul în aminoacizi esenţiali.  Proteinele din ciuperci sunt uşor digerabile.
În urma unor analize s–a stabilit că 100-200 g ciuperci uscate consumate de către om într-o zi, pot înlocui consumul de carne şi-i asigură un echilibru azotat normal.
Ciupercile contin Vitamina B 12 necesara vegetarienilor.

Ciupercile produc vitamina D.