Recoltarea ciupercilor din flora spontană –Sfaturi utile
De la început o să încep cu NU.
Nu se recomandă să te transformi în culegător de weekend în cazul în care nu ai cunştinţe despre ciuperci. Cel mai bine este să recoltezi ciuperci împreună cu un localnic în vârstă, care cunoaşte bine speciile locale şi perioada când apar acestea. Numai confuziile între specii ce se produc la recoltare, pot duce la intoxicări.
Intoxicaţiile pot fi reale sau false, primele datorate ciupercilor în cauză, iar celelalte altor factori colaterali.
Dacă veţi urmări cu atenţie ştirile din mas media, puteţi găsi cu uşurinţă şi cauzele ce stau la baza intoxicărilor. Cu o singură excepţie şi anume cea prezentată de cadrele medicale precum că ciupercile au suferit mutaţii sau hibridări. Aceasta este o precizare fără suport real. Este greu să determini o specie de ciuperci. Chiar dacă eşti în vârstă de peste 70 sau 80 de ani şi toată viaţa ai recoltat ciuperci din zona de domiciliu, te poţi înşela. Ciupercile îşi pot schimba anumite însuşiri morfologice precum culoarea, în funcţie de umiditatea din aer, temperatură, aciditatea solului ş.a. Şi cum ciupercile apar după ploaie şi cum mai există şi zone poluate de multe ori aceste ploi au devenit acide. Precipitaţiile intră în sol, îi schimbă reacţia iar ciupercile ce apar după 12-24 ore, doar cunoaştem faptul că ele cresc foarte repede, atunci apar cu o culoare modificată, o nuanţă mai închisă sau mai deschisă, o altă combinaţie de culori decât cea cunoscută de zeci de ani. Şi atunci pot interveni confuzii şi nu hibridări.
Aţi reţinut din unele informaţii că ciupercile au fost recoltate de copii sau de adolescenţi ? ce cunoştinţe deţin ei despre ciuperci ?! Şi să nu uităm pe cei ce le culeg pentru a le comercializa, care n-au citit în viaţa lor un GHID despre ciuperci, dar o fac pentru un câştig, cinstit spun ei.
Ca să poţi să determini o ciupercă trebuie să-i cunoşti foarte bine caracterele morfologice, forma pălăriei, a piciorului, prezenţa scvamelor, a vălului, a inelului, volva, culoarea, mărimea, dacă are lame sau tuburi sporifere, perioada când apare în zona respectivă, mirosul, gustul, prezenţa sau absenţa latexului, felul cum se comportă când e ruptă sau tăiată sau în contact cu aerul sau cu diferiţi reactivi chimici.
Specialistul recurge la un microscop pentru a observa forma, culoarea, mărimea, suprafaţa sporilor, sporograma ş.a.
Pentru sporogramă se foloseşte hârtie albă sau neagră, în funcţie de culoarea sporilor speciei respective- luate dintr-un ghid. Pentru o specie cu spori albicioşi se va folosi hârtie neagră iar pentru cei coloraţi, hârtie de culoare albă. Pe această hârtie se aşază ciuperca cu lamele în jos, de seara până dimineaţa sau cca 24 ore pentru a se depune sporii.
Pentru determinare, important este şi modul de recoltare, ciuperca trebuie să fie întreagă, cu toate părţile componente, să fie păstrată în condiţii optime pentru a nu-şi schimba culoarea, să nu fie atacată de viermi, limaxi, melci, larve, nestrivită, să nu fie uscată şi nici prea bătrână.
Dar n-am să detaliez aceste aspecte ci o să recomand numai câteva sfaturi utile de care este bine să se ţină seama când se pleacă la recoltat de ciuperci. Dar oare câţi le vor citi şi pe acestea !
Pentru a recolta ciuperci şi anul viitor este corect să nu se culeagă şi postamentul micelian, adică baza piciorului ce se află în pământ. Sau dacă acest lucru s-a produs, cu un cuţit se va secţiona acest postament şi se va lăsa la locul de recoltare.
Se recomandă ca ciupercile să se recolteze din zone nepoluate, departe de combinate chimice, departe de căi ferate, autostrăzi, şosele naţionale, oraşe şi nu de pe câmpii pe care s-au administrat pesticide sau ierbicide.
Când se pleacă la recoltat de ciuperci, fiecare culegător trebuie să se doteze cu un anumit * arsenal* de culegere. Acesta va conţine : cuţit cu lama inoxidabilă, mai multe ambalaje de hârtie, coşuleţe de papură, de nuiele, rafie naturală, pânză naturală de in, bumbac, cânepă, cutii de carton şi într-un cuvânt ambalaje din materiale naturale. În aceste ambalaje ciupercile pot respira, acestea nu dau voie la acumulare de umiditate şi atunci ciupercile îşi păstrează culoarea, vâscozitatea până acasă sau la locul de identificare. De ce mai multe ambalaje ? Pentru că ciuperca de care nu sunteţi siguri, să o aşezaţi separat. Dacă aceasta, acasă se va dovedi că nu estet comestibilă şi a fost transportată şi ţinută împreună cu cele comestibile, pot apare probleme serioase. Sporii celor toxice se depun pe cele bune, printre cele bune pot rămâne şi fragmente de văl, de inel, scvame, de pălărie, de la cele toxice. Acest amestec nu mai prezintă siguranţă pentru consummator.
Dacă la locul de recoltare, sunt 2-3 persoane, şi nu toţi sunt de acord că acel exemplar este comestibil, este mai corect să se renunţe la acesta. Sau să se ambaleze separat pentru un studiu mai amănunţit în faţa unui determinator cu o planşă color.
Nu se vor recolta ciuperci bătrâne, mucegăite, deteriorate, rupte şi care nu mai pot fi recunoscute. Acestea vor fi lăsate la locul de creştere, fără a fi distruse, strivite, călcate în picioare. Unele ciuperci au virtuţi medicinale deosebite, încă necunoscute în ţara noastră.
Pentru începători se recomandă să se recolteze numai 2-3 specii de ciuperci, numai cele de care sunt absolut siguri că sunt comestibile. După ce vor căpăta experienţă numărul acestora poate creşte progresiv.
Nu se degustă ciupercile în stare crudă !
Nu se consumă ciuperci necurăţate, nespălate cu grijă, deoarece acestea pot să conţină şi alte toxine din urina de animale, dejecţii de larve, animale etc.
Nu se recomandă consumul de ciuperci bătrâne, viermănoase, deoarece în ele se pot acumula de asemenea diferite alte toxine.
Pentru persoanele care nu au consumat niciodată ciuperci se recomandă să consume o porţie cât mai redusă, pentru a-şi testa reacţia organismului. Pentru unele personae ele pot fi greu digerabile chiar indigeste.
Nu este corectă afirmaţia că melcii, limaxii şi larvele unor insecte nu consumă ciuperci otrăvitoare, iar ciupercile viermănoase sunt comestibile. Larvele şi melcii pot consuma ciuperci, otrăvitoare pentru om.
Ciupercile otrăvitoare nu devin comestibile după opărire şi nici după fierbere.
Am amintit mai înainte că există şi intoxicaţii false sau colaterale cu ciuperci. Acestea se referă la :
- consumul exagerat la o singură masă, devine indigest ;
- frica provocată că poate în preparatul respectiv au ajuns şi ciuperci toxice, proavoacă nelinişte, transpiraţie, tahicardie şi chiar tulburări gastrointestinale;
- ciupercile mai pot fi contaminate cu bacterii, mucegaiuri sau ciuperci patogene;
- produc la unele persone alergii, cazuri când poate interveni coagularea sângelui şi sfârşitul letal al persoanei;
- unele personae prezintă intoleranţă la ciuperci;
- nu se vor consuma crude, decât cele de cultură, după spălare;
- unele specii deşi sunt comestibile nu se vor asocia cu alcoolul;
- nu se recomandă copiilor decât după sfatul unui medic şi introdus în meniu câte puţin, bine fierte şi după vârsta de 3 ani.
Toate acestea si multe altele vor fi prezentate in noua lucrare MANUALUL CIUPERCILOR NECOMESTIBILE, TOXICE SI OTRAVITOARE ce se afla sub tipar.