O noua carte va apare anul acesta, cu poze color. E in lucru la o Editura. Cuprinde descrierea a 350 specii de ciuperci din flora spontana a Romaniei, cele mai cultivate ciuperci comestibile si medicinale, ciuperci necomestibile, specii slabe calitativ, toxice si otravitoare chiar mortale, simptome de otraviri etc.
Este ceva mai mult fata de CIUPERCILE DIN FLORA ROMANIEI care s-a epuizat de cca 3 ani si care a fost premiata de ACADEMIA OAMENILOR DE STIINTA DIN ROMANIA pe anul 2010.
Am fost contactata din N tarii, de reprezentantul unui post de Radio sa-mi faca o promovare, o prezentare, a activitatii mele, a cursului de CIUPERCAR, a cartilor care nu s-au epuizat... DAR sa platesc. Sau Editurile sa plateasca pentru ca se vor vinde cartile. Pentru ca ei vor munci sa le promoveze pe Google etc. Au dreptate dar eu nu pot plati din pensia mea care nu e nesimtita. Si a ramas ca la inceput. Editurile se plang pe de alta parte ca au scazut vanzarile cartilor tiparite, ca au aparut cele on line.. asa o fi.. desi generatia mea inca citeste carti tiparite. Si se vede acest lucru si din participarea publicului la Targurile de carte ! La ultima Editie de la Romexpo eu am vazut o tanara cum cumpara mai multe exemplare dintr-un titlu ce a atras-o si spunea ca doreste sa le ofere cadou prietenelor, cu diferite ocazii. Dupa mine nu stiu ce e mai frumos decat a oferi O CARTE, pe care poti s-o imprumuti si altcuiva sau chiar s-o daruiesti la randul tau. Cartea nu se demodeaza ca un obiect de imbracaminte, nu-ti pune problema ce culoare poarta prietena si nici ce parfum prefera sau ce e in "trend", ce e cool...Eu am indragit cartile din copilarie, de cand am inceput sa citesc la varsta de 6 ani dupa ziarul Steagul Rosu la care era abonat unul din bunici. Banii pe care reuseam sa-i adun, putini pe acele vremuri, primeam numai la sarbatorile de Craciun, cumparam nu carti, ci mici brosurele ce erau aduse la Magazinul satesc, si acelea din cand in cand. Dar m-am luat cu amintirile si nu doresc sa va plictisesc. Vara citeam cu vacile la pasunat pe izlaz. Alaturi de mancare in traista imi luam si o carte, dar si pe acestea le gaseam cu greutate. De aceea acum daruiesc si eu carti, stiu ce inseamna sa nu ai. Am darut multe si pentru copiii din Moldova de peste PRUT desi apoi s-a zvonit
ca n-au ajuns unde trebuia. Nu aruncati cartile de care nu mai aveti trebuinta, daruiti-le ! Ultimul colet l-am expediat la Valea Plopului in jud. Prahova, anul acesta. Erau carti pentru copii de scoala, de ce sa le arunc la gunoi ! E bine sa facem fericit pe cineva, stiti cum se spune, o fapta buna pe zi, chiar daca e un zambet, o vorba frumoasa, 1 leu, o bomboana dar totul e sa oferi ceva. Ca de rautati e plina lumea..
Cu bine
