Punctul de vedere al doamnei prof. dr. Maria Luminiţa Rollé, Universitatea din Edinburgh, ŞI NU NUMAI

Punctul de vedere al doamnei prof. dr. Maria Luminiţa Rollé, Universitatea din Edinburgh, ŞI NU NUMAI

În Europa de Vest nu se cunoaşte istoria României şi cei care o vizitează acum văd sărăcia materială de astăzi, şi nicidecum milenara ei bogăţie culturală si spirituală. In plus, propaganda maghiară din SUA se bazează pe milioanele de dolari ale domnului Soros, care finanţează edituri şi opinii la Bucureşti, în timp ce în Elveţia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) că Transilvania a apărut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) că poporul român a dispărut timp de 1000 de ani ca să reapară, ca prin miracol, în secolul XIV !

Cu toate acestea, nimeni nu menţionează că cea mai veche scriere din Europa a fost atestată arheologic în 1961, tot în Transilvania, în satul Tărtăria, pe râul Someş, în judetul Alba, de către profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afară de România, tăbliţele de la Tărtăria, datate 4.700 î. e. n., au făcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) şi au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Deşi românii ştiau să scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esenţial nu este nici în ziua de azi, după mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului
românesc şi nu apare în manualele de istorie.

Ce ne spun specialiştii din România ?
In 1998 s-a publicat (Editura Enciclopedică, Bucureşti) de către un colectiv academic sub conducerea unei , prof. dr. Mihai Bărbulescu, culmea culmilor, de la aceeaşi Universitate (din Cluj), care nu spune ca profesorul Vlassa a descoperit tăbliţele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, tăbliţele de la Tărtăria sunt menţionate cu semnul întrebării într-o foarte scurtă frază, fără nici un comentariu: <Într-o groapă de cult de la Tărtăria, s-au găsit (.) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.>

Dar domnul Bărbulescu nu-şi aduce aminte oare că :
scrierea proto-sumeriană apare cu 1000 de ani mai târziu şi că cea cicladică, proto-greacă, după 3000 de ani?
El a uitat că metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n.?
Că tracii sunt primul mare popor indo-european care intră în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de două milenii înainte ca celţii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii să apară pe harta Europei ?
Şi că tracii ocupau tot teritoriul între Munţii Ural şi Tatra de la est la vest şi de la Marea Baltică la Dunăre si Marea Neagră de la nord la sud ?

De asemenea, şi în acelaşi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atenţia asupra altui "detaliu" primordial, şi anume că limba traco-dacică este cu mii de ani anterioară latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) şi că, în consecinţă, limba română nu se trage din latină, pentru că, deşi din aceeaşi familie, există istoric înaintea latinei, deci este o limbă proto-latină.

Latina se formează din etruscă şi greacă, care, deşi amândouă indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, răspândit în lumea mediteraneană a epocii. În plus, etruscii ei înşişi erau o ramură a celţilor, coborâţi în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rândul lor, celţii erau o ramură a tracilor care migrau spre vestul Europei, şi erau numiţi ca atare, adică traco-iliri până în secolul VI î.e.n., când se deplasează din Noricum (Austria) spre Alpii elveţieni, unde se numesc helveţi. Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea şi însăşi existenţa poporului român dau de gândit.

Cine schimbă şi interpretează istoria României? În mozaicul de limbi şi popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelaşi teritoriu, şi o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiară şi nici nu putea fi când strămoşii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursă turco-finică nu numai a ungurilor, dar şi a bulgarilor (care năvălesc în România şi în teritoriile Bizantine din sudul Dunării în secolul VI), a turcilor şi a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pătrund în Europa până la Paris, Roma şi Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural până în secolul IX, când năvălesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea dată de daci liberi (80%) amestecaţi cu slavi (20%).

Poporul şi limba dacă sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman şi limba latină, dar cele două limbi erau foarte asemănătoare, şi de aceea asimilarea s-a făcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mării Negre, nu numai că a învăţat daca imediat, dar în şase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis !

Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Munţii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împăratul Traian (de origine iberică) le-a dus la Roma ca să refacă tezaurul golit al Imperiului.

Peste mai mult de 1000 de ani, după căderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plătit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formă de "ţechini". Şi tot în aur se plătesc în ziua de astăzi anumite interese în România, după ce tezaurul naţional de 80 tone - aur a fost vândut de Ceaşescu la licitaţie în Zürich şi cumpărat de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane, ci milioane de români din afara României înţeleg şi simt acum, mai bine ca niciodată, sensul versurilor transilvane "Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă!"

In aceeaşi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330 – 1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane şi a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura şi civilizaţia europeană şi-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizanţul devine capitala Imperiului Roman. Deşi se studiază istoria şi limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat "barbar" şi "incult". Nici un istoric elveţian nu a fost capabil să-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici măcar Ana Comnena! Nimeni nu cunoaşte aici cultura şi civilizaţia Bizantină, religia ortodoxă ("ortodox" este în limbile occidentale un termen peiorativ) şi cu atât mai puţin istoria şi tradiţia română. Faptul, esenţial, că analfabetismul nu exista în Bizanţ, dar exista în Europa de Vest în aceeaşi perioadă este şi mai necunoscut.

Academiile "păgâne" (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmă universităţile au început să apară în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romană şi studiau teologia. Numai călugării şi clericii ştiau carte, se îmbogăţeau prin exproprierea de pământuri în favoarea mânăstirilor, şi luau puterea în toate ţările vestice, prin misionarism şi prozelitism la început (prin teroare şi Inchiziţie mai târziu), până în secolul XI, când ultimul ţinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.Renaşterea italiană apare ca o consecinţă clară şi directă a căderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masă a savanţilor Bizantini către Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeşte 5000 de savanţi exilaţi din Bizanţ într-un singur an la Florenţa, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante şi Boccacio, şi unde vor picta Michelangelo şi Leonardo da Vinci.

Între timp, cultura Bizantină este păstrată şi cultivată în ţările Române (de exemplu la Putna), care nu numai că îşi păstrează autonomia faţă de Imperiul Otoman,plătind-o în aur - ca de obicei - dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a susţine mânăstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

În Occident, o scurtă istorie a României apare în 1943, scrisă de Mircea Eliade în engleză la Lisabona şi publicată la Madrid ("The Romanians, a Concise History", Stylos, Madrid, 1943), şi republicată peste alţi 50 de ani în România ("The Romanians, a Concise History", Roza Vânturilor, Bucureşti, 1992).

În timp ce prima istorie serioasă a Bizanţului apare, tot în engleză, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, " A Short History of Byzantium", Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toată bunăvoinţa lui de a reabilita "misterioasa" istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici măcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv că nu ştie greaca, nici veche, nici nouă.

În final, se pune întrebarea de ce nouă milenii, atestate arheologic, de civilizaţie neîntreruptă pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest, dar şi în România ? Cu ce se ocupă istoricii români ? Si reprezentanţii României peste hotare ? Cine promovează cultura milenară a României ? Dacă dentiştii, şi nu profesorii de română, vor să facă scoli în română la Geneva, să nu ne mirăm dacă profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelaşi oraş.

În 1996, când am fost la Bucureşti pentru a face cercetări în mitologia tracică la Academia Română, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mă interesează tracii şi dacii, când acesta era subiectul de predilecţie allui Ceauşescu, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mă întreb ce contează 50 de ani de comunism în comparaţie cu cele 9 milenii de istorie românească ?

Prof. dr. Maria Luminiţa Rollé Universitatea din Edinburgh Academic Consultant
in European Mithology

Cultivatori de shiitake

Dragi cultivatori de shiitake
Sunteti atat de putini ca nu ar fi cazul sa va atacati intre voi in niciun fel
Este loc pentru toata lumea
Daca acum cand sunteti numai un numar cat degetele de la o mana, o puteti face, dar cand veti fi 20, 30 ce se va intampla.
Si ciupercile obtinute pe rumegus pasteurizat sunt la fel de bune, rumegusul e tot de la stejar. Nu se adauga decat carbonat de calciu care este natural.Si acesta este pentru reglarea pH-ului.Si poate ceva produs cu proteine, seminte de cereale, din care consumam si noi si animalele. Dezinfectia in camerele de cultura este facuta pe baza de lapte de var, tot produs natural. Cei care fac acuzatii nefondate pot cadea sub incidenta Legii. Numai prin analize de laborator se poate sustine o afirmatie. Analize la un laborator acreditat.
Asa ca va rog sa-si vada fiecare de afacerea lui si nu omoram capra vecinului. Ar fi mai intelept sa va uniti intr-o Asociatie si sa colaborati, sa accesati Fonduri, sa va extindeti, sa va perfectionati tehnologia.
Eu va urez SUCCES.

100.000 De euro la hectar pentru ciupercarii

Plati directe de 197 euro la hectar pentru lucerna si de 100.000 de euro la hectar pentru...

România a finalizat propunerile privind aplicarea plăţilor directe de anul viitor şi până în 2020Guvernul a pregătit documentele care arată opţiunea României privind...

CURIERULNATIONAL.RO

10 Lucruri pe care mulți consultanți pe fonduri europene nu le spun fermierilor

10 lucruri pe care mulți consultanți pe fonduri europene nu le spun fermierilor

Accesarea fondurilor europene a fost tematica unei conferințe-atelier pe care Agrointeligența a organizat-o în cadrul Târgului Indagra și la care Dana Ghineț, manager Acces Project Investments a punctat o serie de elemente utile pentru toți cei care vor să acceseze măsurile de finanțare din agricultură. Din prezentarea consultantului – cea mai sinceră și mai realistă la care noi am asistat, a reieșit că mulți fermieri care vor bani de la UE nu sunt mereu informați complet, așa că reporterii Agrointeligența vă prezintă câteva dintre elementele pe care unii consultanți omit să le spună clienților lor.

1.Nu consultantul trebuie să facă toată treaba. Implicarea fermierului, colaborarea acestuia în elaborarea proiectului este esențială dacă se dorește ca finanțarea să susțină o afacere viabilă, care va rezista și după închiderea procedurilor impuse la Bruxelles.

2.Este bine ca fermierul să își aleagă specialiștii implicați în proiect. Fie că este vorba de medicul veterinar care monitorizează ferma, de nutriționist, de contabil sau de specialistul în sănătatea plantelor, cel care accesează banii europeni ar trebui să își implice în proiect profesioniștii pe care îi cunoaște, cu care deja lucrează, care îi cunosc afacerea. În momentul în care aceste opțiuni sunt lăsate tot în grija firmei de consultanță, există riscul ca implicarea specialiștilor în proiect să fie doar formală. În plus, în perioada de monitorizare a finanțării, când există în continuare nevoie de asistență, specialiștii ”impuși” s-ar putea dovedi…de găsit.

3.Există riscul ca după încheierea proiectului să fiți obligați să returnați finanțarea. Acesta este cel mai mare risc la care sunt supuse afacerile care primesc finanțare europeană nerambursabilă. Atât în perioada implementării proiectului european, cât și după – trei sau cinci ani, există numeroase controale sau situații – independente uneori de beneficiar, în care acestuia i se pot retrage fondurile europene. Chiar Comisia Europeană poate decide că o anumită măsură nu a fost implementată corect în România – că s-au creat condiții artificiale sau că s-au încalcat anumite principii – chestiuni aproape imposibil de combătut în instanță, așa că fermierii care au beneficiat de sprijin prin această măsură trebuie să returneze banii. Deși vina nu îi aparține, ci este vina statului, autoritățile nu vor suporta ele sancțiunile CE, ci tot fermierul!

4.De cele mai multe ori, este bine ca proiectul să aibă un dosar voluminos. Există evaluatori pentru care nu contează numărul de pagini pe care îl are proiectul de finanțare, atât timp cât el conține toate elementele necesare pentru acordarea puntajului. Totuși, există și evaluatori care apreciază un volum mai mare de documentație, considerând că element indică volumul de muncă depusă în realizarea lui. Cum nu se știe pe mâna cui va cădea proiectul la evaluare, este mai bine să fiți precauți și să aveți dosare ”nici prea-prea, nici foarte-foarte”, însă, obligatoriu, acestea trebuie să fie complete.

5.Producătorul agricol ar trebui să se ocupe de producție, consultantul de consultanță. Atât timp cât ați decis să lucrați cu o firmă de specialitate, este important să lăsați specialiștii să își facă treaba. Trebuie să vă implicați, însă pe partea procedurală, de documentație și redactare, experiența consultanților este cea care cântărește cel mai mult.

6.Verificați. Deși nu ați mai văzut nici un proiect de finanțare europeană până să îl citiți pe al dumneavoastră, este întotdeauna bine să citiți atent fiecare pagină. Dacă ceva ”vă sare în ochi” ca nefiind în concordanță cu realitatea din fermă, discutați imediat acest aspect cu consultantul care vă ajută.

7.Niciodată nu știți când vă intră banii în cont. Chiar dacă proiectul a fost aprobat, sistemul actual de finanțare și modul în care banii vin de la Bruxelles nu vă oferă nici un termen clar al efectuării plății. De la o lună, la câteva luni, chiar și un an și jumătate, ar trebui să fiți pregătit să susțineți afacerea fără suportul fondurilor nerambursabile.

8.Porniți de la o analiză concretă privind piața și oportunitățile. Înainte de a demara o afacere agricolă bazată pe finanțare europeană, este important să vă analizați șansele de reușită. Există clienți pentru care să produceți, veți avea unde să desfaceți marfa, care este strategia dumneavoastră pe termen scurt, mediu și lung pentru a reuși? Abia după ce aveți aceste răspunsuri și un plan de afaceri bine pus la punct ar trebui să vă orientați către accesarea fondurilor europene.

9. Respectați proiectul întru totul. Orice abatere de la ceea ce v-ați asumat că veți face vă poate face să pierdeți sau să returnați banii.

10. Puneți-vă întrebarea: chiar am nevoie de fondurile europene?
De multe ori, accesarea unei finanțări europene – cu toate restricțiile, obligațiile și limitele care decurg din aceasta, se dovedește a nu fi cea mai bună soluție pentru o afacere. Există și alte surse de a obține banii necesari dezvoltării fermei – pornind de la creditele instituțiilor bancare și până la sprijinul pe care vi-l poate oferi familia sau un parteneriat cu altă companie de pe piață.

Asociaţia Naţională a Producătorilor de Ciuperci din România

Vizita in Portugalia, Algarve, la Sana Fungus

 Vizita in Portugalia, Algarve, la Sana Fungus: In perioada 12-16 oct. 2014 am fost invitata sa acord consultanta la o noua ciupercarie, la 6 km de Oceanul Atlantic.Societatea se numeste SANA FUNGUS si are administratori o familie de romani cu mult potential, stabiliti de 14 ani.Ciupercaria este construita  din panouri sandwich, materiale cu o foarte buna izolare termica, recomandate pentru aceste spatii.Spatiul de cultura este prevazut cu  5 hale, cu inaltimea de 7 m cu posibilitate de extindere. Fiecare spatiu este dotat cu instalatii de microclimat precum ventilatie cu controlul CO2, racire, incalzire, umidificare si dezumidificare a aerului, stelaje metalice.  Spatiile anexa cuprind camera de ambalare, camera frigorifica, spatiu sanitar, spatiu tehnic, birou etc. Compostul este din import, gata insamantat si incubat fiind ambalat in blocuri, cu o tulpina de culoare alba de Agaricus biporus sau champignon. Toate lucrarile de ingrijire sunt aplicate cu profesionalism, la timp si cu rigulozitate punandu-se accent continuu pe igiena culturala. Este mai usor si mai ieftin sa previi aparitia bolilor si daunatorilor decat sa aplici tratamente. Ciupercile sunt proaspete, de calitate, ajung repede la cumparator si nu contin substante toxice. Pot fi pastrate de cumparatori in ambalaje de hartie inca 5 zile, in frigider. Le urez succes si ma bucur de reusita lor.