marți, 9 noiembrie 2010

RECOLTAREA CIUPERCILOR DIN FLORA SPONTANA

Recoltarea ciupercilor din flora spontană –Sfaturi utile


   De la început o să încep cu  NU.
   Nu se recomandă să te transformi în culegător de weekend în cazul în care nu ai cunştinţe despre ciuperci. Cel mai bine este să recoltezi ciuperci împreună cu un localnic în vârstă, care cunoaşte bine speciile locale şi perioada când apar acestea. Numai confuziile între specii ce se produc la recoltare, pot duce la intoxicări.
   Intoxicaţiile pot fi reale sau false, primele datorate ciupercilor în cauză, iar celelalte altor factori colaterali.
   Dacă veţi urmări cu atenţie ştirile din mas media, puteţi găsi cu uşurinţă şi cauzele ce stau la baza intoxicărilor. Cu o singură excepţie şi anume cea prezentată de cadrele medicale precum că ciupercile au suferit mutaţii sau hibridări. Aceasta este o precizare fără suport real. Este greu să determini o specie de ciuperci. Chiar dacă eşti în vârstă de peste 70 sau 80 de ani şi toată viaţa ai recoltat ciuperci din zona de domiciliu, te poţi înşela. Ciupercile îşi pot schimba anumite însuşiri morfologice precum culoarea, în funcţie de umiditatea din aer, temperatură, aciditatea solului ş.a. Şi cum ciupercile apar după ploaie şi cum mai există şi zone poluate de multe ori aceste ploi au devenit acide. Precipitaţiile intră în sol, îi schimbă reacţia iar ciupercile ce apar după 12-24 ore, doar cunoaştem faptul că ele cresc foarte repede, atunci apar cu o culoare modificată, o nuanţă mai închisă sau mai deschisă, o altă combinaţie de culori decât cea cunoscută de zeci de ani. Şi atunci pot interveni confuzii şi nu hibridări.
   Aţi reţinut din unele informaţii că ciupercile au fost recoltate de copii sau de adolescenţi ? ce cunoştinţe deţin ei despre ciuperci ?! Şi să nu uităm pe cei ce le culeg pentru a le comercializa, care n-au   citit în viaţa lor un GHID despre ciuperci, dar o fac pentru un câştig, cinstit spun ei.
  Ca să poţi să determini o ciupercă trebuie să-i cunoşti foarte bine  caracterele morfologice, forma pălăriei, a piciorului, prezenţa scvamelor, a vălului, a inelului, volva, culoarea, mărimea, dacă are lame sau tuburi sporifere, perioada când apare în zona respectivă, mirosul, gustul, prezenţa sau absenţa latexului, felul cum se comportă când e ruptă sau tăiată sau în contact cu aerul sau cu diferiţi reactivi chimici.
   Specialistul recurge la un microscop pentru a observa forma, culoarea, mărimea, suprafaţa sporilor, sporograma ş.a.
  Pentru sporogramă se foloseşte hârtie albă sau neagră, în funcţie de culoarea sporilor speciei respective- luate dintr-un ghid. Pentru o specie cu spori albicioşi se va folosi hârtie neagră iar pentru cei coloraţi, hârtie de culoare albă. Pe această hârtie se aşază ciuperca cu lamele în jos, de seara până dimineaţa sau cca 24 ore pentru a se depune sporii.
Pentru determinare, important este şi modul de recoltare, ciuperca trebuie să fie întreagă, cu toate părţile componente, să fie păstrată în condiţii optime pentru a nu-şi schimba culoarea, să nu fie atacată de viermi, limaxi, melci, larve, nestrivită, să nu fie uscată şi nici prea bătrână.
   Dar n-am să detaliez aceste aspecte ci o să recomand numai câteva sfaturi utile de care este bine să se ţină seama când se pleacă la recoltat de ciuperci. Dar oare câţi le vor citi şi pe acestea !
   Pentru a recolta ciuperci şi anul viitor este corect să nu se culeagă şi postamentul micelian, adică baza piciorului ce se află în pământ. Sau dacă acest lucru s-a produs, cu un cuţit se va secţiona acest postament şi se va lăsa la locul de recoltare.
   Se recomandă ca ciupercile să se recolteze din zone nepoluate, departe de combinate chimice, departe de căi ferate, autostrăzi, şosele naţionale, oraşe şi nu de pe câmpii pe care s-au administrat pesticide sau ierbicide.
   Când se pleacă la recoltat de ciuperci, fiecare culegător trebuie să se doteze cu un anumit  * arsenal* de culegere. Acesta va conţine : cuţit cu lama inoxidabilă, mai multe ambalaje de hârtie, coşuleţe de papură, de nuiele, rafie naturală, pânză naturală de in, bumbac, cânepă, cutii de carton şi într-un cuvânt ambalaje din materiale naturale. În aceste ambalaje ciupercile pot respira, acestea nu dau voie la acumulare de  umiditate şi atunci ciupercile îşi păstrează culoarea, vâscozitatea până acasă sau la locul de identificare. De ce mai multe ambalaje ? Pentru că ciuperca de care nu sunteţi siguri, să o aşezaţi separat. Dacă aceasta, acasă se va dovedi că nu estet comestibilă şi a fost transportată şi ţinută împreună cu cele comestibile, pot apare probleme serioase. Sporii celor toxice se depun pe cele bune, printre cele bune pot rămâne şi fragmente de văl, de inel, scvame, de pălărie, de la cele toxice. Acest amestec nu mai prezintă siguranţă pentru  consummator.
   Dacă la locul de recoltare, sunt 2-3 persoane, şi nu toţi sunt de acord că acel exemplar este comestibil, este mai corect să se renunţe la acesta. Sau să se ambaleze separat pentru un studiu mai amănunţit în faţa unui determinator cu o planşă color.
   Nu se vor recolta ciuperci bătrâne, mucegăite, deteriorate, rupte şi care nu mai pot fi recunoscute. Acestea vor fi lăsate la locul de creştere, fără a fi distruse, strivite, călcate în picioare. Unele ciuperci au virtuţi medicinale deosebite, încă necunoscute în ţara noastră.
  Pentru începători se recomandă să se recolteze numai 2-3 specii de ciuperci, numai cele de care sunt absolut siguri că sunt comestibile. După ce vor căpăta experienţă numărul acestora poate creşte progresiv.
   Nu se degustă ciupercile în stare crudă !
   Nu se consumă ciuperci necurăţate, nespălate cu grijă, deoarece acestea pot să conţină şi alte toxine din urina de animale, dejecţii de larve, animale etc.
   Nu se recomandă consumul de ciuperci bătrâne, viermănoase, deoarece în ele se pot acumula de asemenea diferite alte toxine.
  Pentru persoanele care nu au consumat niciodată ciuperci se recomandă să consume o porţie cât mai redusă, pentru a-şi testa  reacţia organismului. Pentru unele personae ele pot fi greu digerabile chiar indigeste.
   Nu este corectă afirmaţia că melcii, limaxii şi larvele unor insecte nu consumă ciuperci otrăvitoare, iar ciupercile viermănoase sunt comestibile. Larvele şi melcii pot consuma ciuperci, otrăvitoare pentru om.
   Ciupercile otrăvitoare nu devin comestibile după opărire şi nici după fierbere.
   Am amintit mai înainte că există şi intoxicaţii false sau colaterale cu ciuperci. Acestea se referă la :
-         consumul exagerat la o singură masă, devine indigest ;
-         frica provocată că poate în preparatul respectiv au ajuns şi ciuperci toxice, proavoacă nelinişte, transpiraţie, tahicardie şi chiar tulburări gastrointestinale;
-         ciupercile mai pot fi contaminate cu bacterii, mucegaiuri sau ciuperci patogene;
-         produc la unele persone alergii, cazuri când poate interveni coagularea sângelui şi sfârşitul letal al persoanei;
-         unele personae prezintă intoleranţă la ciuperci;
-         nu se vor consuma crude, decât cele de cultură, după spălare;
-         unele specii deşi sunt comestibile nu se vor asocia cu alcoolul;
-         nu se recomandă copiilor decât după sfatul unui medic şi introdus în meniu câte puţin, bine fierte şi după vârsta de 3 ani.
 Toate acestea si multe altele vor fi prezentate in noua lucrare MANUALUL CIUPERCILOR NECOMESTIBILE, TOXICE SI OTRAVITOARE ce se afla sub tipar.

 

Carti in Curs de APARITIE

Microenciclopedie ilustrata cu descrierea a peste 300 specii de ciuperci din flora spontana a Romaniei.
Fitoterapia si sanatatea cu descrierea a 190 plante si 4 specii de ciuperci cu efecte medicinale.

Ciuperci comestibile si medicinale

CIUPERCI COMESTIBILE ŞI MEDICINALE

CUPRINS

Scurt istoric

CAPITOLUL 1 – Ciupercile Pleurotus spp.
1. Poziţia sistematică
2. Valoarea alimentară a ciupercilor Pleurotus spp.
3. Descrierea speciilor de Pleurotus
3.a. Specii ce se cultivă în România
   3.a.1. Pl. ostreatus
   3.a.2. Pl. florida
   3.a.3. Pl. cornucopiae
   3.a.4. Pl. sajor-caju
   3.a.5. Hibrizi de Pleurotus
3.b. Specii noi ce pot fi introduse în cultură în România
   3.b.1 Pl. colombinus
   3.b.2. Pl. pulmonarius
   3.b.3. Pl. djamor
   3.b.4. Pl. flabellatus
   3.b.5. Pl. citrino-pileatus
   3.b.6. Pl. eryngii
4. Biologia ciupercilor Pleurotus
5. Nutriţia ciupercilor
6. Factorii biologici de cultură
  6.1. Temperatura
  6.2. Umiditatea
  6.3. Aerul
  6.4. Lumina
  6.5. Substanţele nutritive din substrat
   6.6. Valoarea pH-ului substratului
7. Tehnologia cadru de cultură a ciupercilor Pleurotus spp.
    7.1. Tehnologia în sistem clasic
    7.2. Tehnologia în sistem intensiv-industrial
    7.3. Tehnologia de cultură pe butuci de lemn
8. Spaţii de cultură
   8.1. Spaţii folosite în sistem de cultură
   8.2. Spaţii folosite în sistem intensiv de cultură
     8.2.1. Amenajarea spaţiului de cultură
     8.2.2. Dezinfecţia spaţiului de cultură
9. Substratul de cultură
   9.1. Fazele pregătirii substratului
   9.2. Dezinfecţia termică a materiilor prime şi auxiliare
   9.3. Dezinfecţia termică a materialelor proteice
   9.4. Calitatea substratului
10. Însămânţarea ciupercilor Pleurotus spp.
11. Incubarea miceliului în substrat
11.1. Aşezarea sacilor la incubat
11.2. Fazele desfăşurării incubării
12. Inducţia fructificării
13. Fructificarea şi recoltarea
14. Calitatea ciupercilor şi valorificarea
15. Situaţii nefavorabile la cultura ciupercilor Pleurotus spp.
16. Boli şi dăunători la Pleurotus spp.
    16.1. Boli
    16.2. Dăunători
17. Evacuarea substratului uzat
18. Măsuri de protecţie a muncii
19. Cultura ecologică a ciupercilor Pleurotus spp.
20. Cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe substrat lignicol
21. Tehnologia de cultura a ciupercilor Pleurotus eryngii

CAPITOLUL 2 – Ciuperci medicinale
22. Specii de ciuperci exportate din România
23. Scurt istoric al ciupercilor medicinale
    23.1. Ciuperci de fermentaţie
    23.2. Ciuperci mari – Macromycete
    23.3. Descrierea principalelor specii de ciuperci medicinale
        23.3.1. Pleurotus ostreatus
       23.3.2. Collybia velutipes (Flammulina velutipes)
     23.3.3. Fomes fomentarius
     23.3.4. Ganoderma lucidum
     23.3.5. Hericium erinaceus
     23.3.6. Inonotus obliquus
     23.3.7. Phellinus spp.
     23.3.8. Cordyceps spp.
     23.3.9. Piptoporus betulinus
     23.3.10. Polyporus sulphureus
     23.3.11. Polyporus umbellatus
     23.3.12. Schizophyllum commune
     23.3.13. Trametes versicolor
     23.3.14. Lentinus edodes
24. Tehnologia de cultură la trei specii de ciuperci  medicinale
    24.1. Lentinus edodes
       24.1.1. Efectul medicinal al ciupercilor L. edodes
    24.2. Ganoderma lucidum
      24.2.1. Efectul medicinal al ciupercilor G. lucidum
    24.3. Flammulina velutipes
      24.3.1. Efectul medicinal al ciupercilor F. velutipes

Glosar de termeni

BIBLIOGRAFIE
Cartea costa 20 ron

luni, 8 noiembrie 2010

MICROENCICLOPEDIE ILUSTRATĂ

DR. ING. IOANA TUDOR
MICROENCICLOPEDIE
ILUSTRATA DE CIUPERCI
DIN FLORA SPONTAN
A ROMÂNIEI

1.2. Sistematica ...........................................
1.3. Biologia unei ciuperci ...................
1.4. Miceliul.............................................
1.5. Organe de rezisten
1.6. Corpul de fructifi caţie ....................
1.7. Morfologia unei ciuperci...................
1.8. Nutritia
1.9. Vitalitatea şi valoarea lor ....
1.10. Compozitia
1.11. Importanţa ciupercilor în natură .....
1.12. Habitatul şi apariţia . Sfaturi utile ....
1.13. Recoltarea ciupercilor 

CIUPERCA LUI DUMNEZEU -AGARICUS BRASILIENSIS SAU AGARICUS BLAZEI Murill


Denumiri populare : ciuperca zeului, ciuperca lui Dumnezeu, ciuperca Piedade, ciuperca regală,  ciuperca migdală , ciuperca soarelui, ABM  de la Agaricus blazei Murill, Ji Song Rong în China, himematsutake, Agaricusutake sau kawarihiratake  în Japonia, cogumelo do sol sau medicinel în Brazilia.  
   Primele scrieri rămase despre această specie de ciuperci datează din sec.14-15, în Tratatul de medicină Bizantină din zona Mediteraneeană, de către Apuleius, ce trata ulcerele maligne şi ale laringelui.
    A fost redescoperită în anul 1960 de Takatoshi Furumato care a început s-o cultive şi s-o investigheze. A fost luată în studiu şi de Korea, China, Taiwan iar începând cu anul 1970 şi de către americanii din Pensiylvania.
Agaricus subrufescens Peck a fost descrisă pentru prima dată în anul 1893 de către C.H.Peck, botanist din New York. A fost cultivată pentru prima dată în anul 1892 in New York de către Blen Cove. Se pare că cele două specii sunt sinonime.
ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ
REGNUL – Fungi
SUBREGNUL – Dikarya
DIVIZIUNEA-Basidiomycota
SUBDIVIZIUNEA – Agaricomycotina
CLASA- Agaricomycetes sau Homobasidiomycetes
SUBCLASA - Homobasidiomycetidae
ORDINUL- Agaricales
FAMILIA – Agaricaceae
GENUL- Agaricus
SPECIA – Agaricus blazei Murill, sinonim Agaricus blazei Heinemann, sinonim Agaricus subrufescens Peck.
CARACTERIZARE MORFOLOGICĂ
Este o ciupercă comestibilă şi medicinală foarte apreciată. Creşte spontan în areale diferite fiind intâlnită de la tropice până în regiunea boreală crescând în diferite habitaturi, de la pajişti alpine până pe soluri sărăturoase şi nisipoase, în păduri de foioase şi de conifere. Preferă solurile bogate în resturi lignicole, cetină de pădure, litiere, soluri îngrăşate natural cu gunoi de la animale domestice, mai cu seama cornute.
    Pălăria :  se prezintă groasă, cărnoasă, tare, de dimensiuni mici spre mari cu diametrul de 5-11 cm, la început hemisferică, convexă, netedă pe margini şi cu scvame în centru, de culoare albă, galbenă crem ca o migdală sau maron. Pe marginea pălăriei rămân prinse bucaţi de voal.
  Lamelele sunt libere, dense, cu lăţime de 8-10 mm de culoare albă, roz  palid când sunt tinere iar mai târziu ciocolatiu-brun.
  Basidiosporii sunt de culoare brun închis pana la ciocolatiu de 6-8 x 4-5  microni de formă lat eliptică până la oviformi şi nu prezintă epispor.
  Piciorul este scurt şi tare, ca o coloană, plin in interior, de culoare albă, fixat de un postament micelian. Atins cu mâna se îngălbeneşte. Pe picior ramâne un inel după ce se rupe velumul.Lungimea este de 4-14 cm iar diametrul de 1-3 cm.
  Conditii de crestere. Specia se cultiva in Japonia, China si Brazilia, Spania si mai nou si in Romania.

Efecte medicinale
De ce Agaricus brasiliensis sau blazei ?
   Aceasta specie prin continutul sau ridicat de polisaharide precum alfa si alfa- D- glucan, beta si beta- D-glucan, de proteoglucani, riboglucani, compusi anti angiogenici si ergosterol este folosita ca anti tumoral, anti cancer, anti viral, impotriva arteriosclerozei, in diabet, hepatite, hiperlipidemie, imbogateste sistemul imunitar si este stimulent pentru intregul organism.




Tehnologia de cultura se afla in cartea : Cultura ciupercilor pentru incepatori, ce costa 24 ron.

TEHNOLOGIA DE CULTURA A CIUPERCII TERMOFILE,Agaricus bitorquis

                   TEHNOLOGIA DE CULTURA A CIUPERCII TERMOFILE

   Agaricus  bitorquis Quel. Sacc. sin. Agaricus rodmani Peck. şi Agaricus edulis


    Specia a fost menţionată pentru prima dată de Atkinson în anul 1922 sub denumirea de Agaricus rodmanii. Din anul 1968 este denumită Agaricus edulis, sinonim Agaricus bitorquis.
    În natură, aceasta creşte în grădini, pe marginea drumurilor, pe trotuar, trecând prin asfalt de unde şi denumirea de ciuperca de paviment sau ciuperca de oraş.
Caracterizare morfofizioligică
Agaricus edulis este o ciupercă de mărime mijlocie ale cărei caracteristici morfologice se aseamănă foarte mult cu ale speciei Agaricus bisporus.
Pălăria – pileusul, este cărnoasă, aplatizată, cu diametrul de 5-15 cm, cu carnea groasdă de 2-3 cm. Cuticula este albă, netedă, şi se desprinde uşor de pe pălărie. Forma, la început, este semisferică pentru ca pe măsură ce creşte, să se întindă, devenind aproape plană, cu marginile purtând resturi de văl general, care îi dă un aspect uşor dinţat.
Lamelele sunt libere, decurente, fine-subţiri, de culoare alb-cenuşiu, apoi spre maturitate devin brune, sau brun-închis.
Piciorul-stipesul, este gros, scurt de 4-10 cm, cărnos, cu diametrul de 2-4 cm, alb, subţiat la bază, de forma unui triunghi cu vârful în jos. Piciorul poartă un inel dublu, caracteristic, cel de deasupra este puternic dezvoltat şi compact, iar cel de dedesubt este subţire.
Carnea-pulpa pălăriei este compactă, de culoare albă, rezistentă la tăiere, cu miros plăcut, puternic.Carnea din picor este de asemenea de culoare albă.
Sporii – basidiosporii sunt de formă elipticoidală, cu dimensiuni de 5 x 6,5 – 4-5,5 microni, de culoare brun-gălbuie, brun-roşietici sau brun ciocolatiu. Praful sporifer este de culoare brun-întunecat. Sunt în număr de 4 spori pe basidie, faţă de Agaricus bisporus care are numai 2-bisporus.
  Cerinţe de microclimat
   Specia Agaricus bitorquis este iubitoare de căldură de aici şi denumirea de termofilă, cultura desfăşurându-se în perioada caldă a anuluiTemperatura în perioada incubării miceliului se situează între 25-27 grade c, iar în perioada fructificării între 20-25 grade C în aer şi 20-25 grade C în compost.
   Ciupercile au un regim de hrană saprofitic, fiind capabile să utilizeze diferite surse de carbon şi să sintetizeze substanţele de creştere, vitaminele şi acizii aminici necesari creşterii.
   Miceliul acestei specii de ciuperci prezintă o temperatură letală de 35 grade C.
Rezistă la o concentraţie mai ridicată de bioxid de carbon, de la 0,03% la Agaricus bisporus la 0,6% , deci de 20 de ori mai ridicată la A.bitorquis.
Este mai rezistentă la virusuri, deci necesită un consum energetic mai scăzut cu ventilaţia ca şi cu tratamentul termic privind microclimatul din ciupercărie.
   Agaricus bitorquis se pretează foarte bine la cultura în pivniţe, subsoluri, subterane, în anotimpul călduros din ţara noastră.
  Tehnologia de cultură
Este descrisa in noua carte CHAMPIGNON, ce costa 27 ron.

Necesar de utilaje si materiale-Statie de miceliu

 Statie de miceliu

Necesar de utilaje si materiale

1.    Cladire cu toate utilitatile in suprafata de cca. 200 mp
2.    Teren imprejmuitor, cca 500 mp
3.    Centrala de abur
4.    Autoclave 1-5 in functie de capacitatea statiei
5.    Hota de curenti laminari 1-2 buc.
6.    Lampi de UV 4-5 buc
7.    Bazine pentru spalat cereale 1-2 buc
8.    Cazan duplex pentru fiert 1-2 buc,
9.    Malaxor pentru amestec si racit 1-2 buc
10.        Agregat frigorific pentru camera frigorifica
11.        Transport cu climatizare  - 1 masina
12.        Mobilier pentru laborator
13.        Filtre Hepa
14.        Frigidere 2-4  buc.
15.        Autoclav mic pentru culturi pure
16.        Etuva pentru sticlarie
17.        Stelaje pentru termostate
18.        Instalatie de ventilatie cu filter Hepa
19.        Diferite materiale consumabile- saci cu microfiltre, cereale, amendamente,echipament de lucru, termometre, dezinfectante, pungi si cutii de ambalaj , inocul, sticlarie , dulapuri, mese de lucru,cantare, s.a.

LISTA DE PREMII

                           LISTA de PREMII
                           Dr.ing. Ioana Tudor



1.   1997  - Diploma de merit, cu ocazia Aniversării a 30 de ani de activitate a Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi Floricultură – Vidra
2.   1998- Diploma Societăţii Române a Horticultorilor, cu prilejul a 85 de ani de la fondare.
3.   2000- Diploma- Dicţionarul Specialiştilor în Ştiinţa şi Tehnica Românească-2000 si a aniversarii a 50 ani de existenta a Editurii TEHNICE.
4.   2002- Diploma de onoare- Fstivalul Munţilor, Targul National al Muntilor, VIITOR IN CARPATI
5.   2003- Diploma de excelenţă – Salonul Casa ECO.
6.   2005- Certificate of Aprreciation – Federaţia Naţională De agricultură Ecologică - România, a 10-a ediţie INDAGRA.
7.   2006- Certificate of Award- Enciclopedia Personalitaţilor din România.
8. 2006- DIPLOMA de merit pentru cel mai sociabil Cercetator Stiintific, echipa http://www.ele.ro/
9.   2007- Diploma de merit -Cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de la infiintarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura si Floricultura Vidra

LENTINUS EDODES, SHII-TAKE, ciuperca parfumata sau de castan

LENTINUS EDODES (Berkeley )   Pegler,Sing.– SHII-TAKE

                         Ciuperca parfumata,ciuperca de castan, painisoara pestrita, Lentinus, Shiitake,shi-take,shitake, aho,Hongo shitake iar ( in limba chineza = xianggu)

   Este o ciuperca a Extremului- Orient,” shii” este numele japonez al arborelui pe care creste iar”take” vine de la ciuperca.
   Ciuperca de castan este originara din Asia , unde se intalneste spontan, preferand climatul temperat si subtropical. Se cultiva sau este recoltata din flora spontana in Canada, regiunea Appalachian din S.U.A., Chile, Peru,Japonia,Coreea de N si de S, Mongolia, Taiwan,China,Nepal, Pakistan, India, Arhipeleagul Indonezian, Malaezia, Thailanda, Singapore, Papua si Noua Guinee,Noua Zeelanda . In general se iantalneste la o altitudine de 800-1400 m.
     In ultimile decenii cultura a inceput sa se extinda si in Europa : Rusia, Germania, Franta, Olanda, si Ungaria.      
     Locul ciupercilor in regnul vegetal

      Ciupercile sunt impartite , ca si celelalte plante, inca din sec.XVIII de catre K.Linee astfel :
 Etapa – Euthalloophyta
Increngatura – Myxophyta
Clasa- Basidiomycetes
Ordinul : Agaricales, Tuberales, Aphyllophorales
Familia: Agaricaceae, Pleurotaceae,Tuberaceae,Boletaceae,Coprinaceae,Strophariaceae, si Polyporaceae
Genul : Agaricus, Pleurotus, Lentinus, Coprinus, Pholiota, Stropharia, Polyporus, Boletus
Specia : Lentinus edodes 

    Familia Pleurotaceae cuprinde specii de ciuperci lignicole, cu palaria de consistenta carnoasa, rar suberoasa, rezistente la rupere, diferentiate in picior si palarie, cu lamele normale sau reduse, cu praful sporifer de culoare alb,crem ,roz sau liliachiu, cu spori hialini,netezi, cilindrici, elipsoidal-oblongi,sau fusiformi. Aceasta familie este reprezentata in flora din tara noastra prin 6 genuri, cu 14 specii si 2 varietati. Genul Lentinus  este prezent in padurile noastre cu 4 specii  de ciuperci : L.cyathiformis ce creste pe plop ,uneori si pe rasinoase, L.adhaerens ce creste pe lemn de brad si molid si L. lepideus, o ciuperca dulce, parfumata ce creste pe lemn de conifere si Lentinus cochleatus – nicoreata  sin. Lentinellus cochleatus  ce creste vara in tufe mari de zeci de exemplare, pe trunchiuri batrane de fag sau alte specii forestiere.Aceasta ciuperca este comestibila in stadiu tanar, are miros de anason, se preteaza pentru  uscat si se poate pastra o perioada mai lunga de timp, dupa care se poate pregati.

In alte lucrari  sunt descrise alte trei specii de Lentinellus, L. omphalodes ce creste in paduri de foioase si rasinoase si L.vulpinus intalnita de asemenea pe lemn de foioase si rasinoase si L.ursinus, ce creste pe lemn de fag. 
   Ciuperca Lentinus edodes  nu creste spontan in tara noastra.
   Lentinus edodes  este una dintre cele mai renumite ciuperci comestibile ,ocupand locul doi in productia mondiala dupa Agaricus bisporus.
    In China si Japonia  specia este cunoscuta de peste 2000 de ani, fiind foarte apreciata pentru gustul si parfumul ei  avand si o deosebita importanta religioasa.                          
    Fiind o ciuperca prevazuta cu velum (val) deci inchisa, este rezistenta la manipulari, transport, pastrare, se poate conserva (deshidrata) cu usurinta prin diferite metode, se poate usca  usor  fara a-si pierde gustul si parfumul, ci din contra si le accentueaza.
Valoarea nutritiva si medicinala

  L.edodes are o valoare nutritiva ridicata,  sunt bogate in proteine, hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine. Contine peste 30 de enzime           ( metionina, cisteina, valina, acid glutamic, isoleucina)  foarte utile pentru corectarea lipsei lor  in organismul uman. Continutul in acizii grasi  este cuprins intre 1,2-8,0% s.u.dintre acestia sunt mentionati : acidul linoleic, palmitic si oleic. Cotinutul in hidrati de carbon este de  83%  dintre care  13% fibre brute si dietetice. Ca elemente minerale  ciupercile parfumate contin : calciu 11 mg, fier 1,72 mg, magneziu 132 mg, fosfor 294 mg, potasiu 15,54 mg, sodiu 13 mg, seleniu 0,5 mg, siliciu 262 mg, sulf 237 mg, clor 73 mg la 100 g s.u. Dintre  vitamine  contine : tiamina 0,3%, riboflavina 1,3% g, niacina 14 mg si acid ascorbic 3,5 mg la 100 g la 100 g s.u.
     Ca efecte medicinale consumul acestor ciuperci au efect antiviral, antitumoral, anticancer, hipolipidimiante (scad  colesterolul),antitrombosa, previne hipertensiunea arteriala, impotriva calculilor biliari, previne diabetul, revigoreaza sistemul imunitar.Toate aceste efecte benefice sunt datorate lentinanului,  un polizaharid care nu contine azot.
    Descrierea ciupercii

    Aparitia carpoforului (bazidiofruct = ciuperca),faza denumita si inductia fructificarii, necesita un regim termic diferentiat in functie de tulpina. Astfel pentru tulpinile criofile ( ce cresc la temperature joase) este necesar un regim termic de 3-12 grade C, iar pentru cele termofile ( iubitoare de caldura) un regim termic de 22-32 grade C.
   Ciuperca L.edodes  este robusta, de marime mijlocie-mare, fiind alcatuita din picior si palarie, iar in substratul de cultura se afla postamentul micelian. Un numar de 5 pana la 10 ciuperci de Agaricus bisporus cu  velum inchis echivaleaza in greutate cu o ciuperca parfumata.
Aparitia carpoforilor are loc la temperatura de 10-15 grade C, iar daca valorile termice sunt mai ridicate cu 2-4 grade C, piciorul ciupercii se alungeste .
   Palaria este carnoasa, cu diametrul de 6-12 cm, de forma convexa, apoi devine plana, la unele exemplare cu o concavitate mica nu prea adinca in mijlocul palariei.
Uneori palaria este acoperita cu scvame solzoase, cu o dispunere neregulata.
Lamelele bazidiale, la inceput sunt acoperite cu velum, sunt de culoare alb, apoi roz iar la maturitate o data cu ruperea velumului devin de culoare brun deschis.
  Culoarea este bruna, usor roscata.
Sporii sunt de culoare alba, forma elipsoidala cu dimensiunile de 5-7 /3-3,5 microni.
  Carnea sau pulpa palariei este de culoare alba, compacta, tare, cu miros de anason, gust dulce si este foarte apreciata gastronomic.
   Piciorul este lung de 5-8 cm, cu diametrul intre 1,3-2,5 cm, mai gros la partea superioara sub palarie si mai subtire la baza. Uneori spre baza este usor curbat. Culoarea este bruna-cenusie.
Piciorul are o structura fibros-crustoasa.
Tehnologia de cultura se afla in  cartea MANUALUL CULTIVATORULUI DE CIUPERCI COMESTIBILE, Editia a II-a, la pretul de 15 ron.

Ciuperca nemuririi REISHI sau GANODERMA lucidum

 Cultura ciupercilor Reishi – Ganoderma lucidum (Leyss) Karst.
Syn. Fomes lucidus (Leyss.)Fr.

Denumirea populara : lingurita zanei, lingura zanei

Prezentare

Aceasta specie prezinta corpuri fructifere prevazute cu un picior lateral. Palaria are diametrul intre 6-12 cm, de forma circulara sau reniforma, convexa, cu suprafata de culoare rosie-bruna sau rosie neagra stralucitoare, zonata cu alb sau galben. In stadiu foarte tanar marginea palariei este alba.
Piciorul inserat lateral, excentric sau central, este cilindric, de 5-9 cm lungime, de aceeasi culoare cu a palariei.
Tuburile sporifere sunt lungi de 0,5-2 mm, de culoare cenusiu-brun. Porii sunt mici de 0,1-0,2 mm in diametru, de forma circulara, de culoare alba-cenusie in stadiu tanar si devin bruni la maturitate.
Trama este spongioasa-suberoasa, galbuie-bruna, apoi bruna.
Sporii sint de forma ovoida cu dimensiuni de 7-12 x 6-8 microni, de culoare bruna, cu un endospor brun, verucos-reticulat si cu epispor hialin, neted.
Aceste ciuperci cresc in paduri de foioase sau chiar de conifere , pe arborii vii de stejar, pe radacini si la baza acestora, pe cioate, cu aparitie mai multe la un loc. Pe arbori produc un putregai alb al radacinilor. Creste tot timpul anului.

Factorii esentiati pentru cresterea acestei ciuperci sunt : temperatura, umiditatea , ventilatia si iluminatul.
Efectul medicinal al ciupercilor Ganoderma lucidum
 Ciuperca Reishi , ce creste spontan si in tara noastra,  este  cunoscuta si folosita in unele tari din Extremul Orient de mii de ani. Folosirea acestei ciuperci in tratamente populare in Asia  se pierde in negura vremii.
In era contemporana  pe langa ciuperci a inceput sa se foloseasca si extracte din miceliu.
Analize chimice la ciuperci uscate de Ganoderma lucidum in flora tarii noastre.
Palaria cu cuticula contin : proteina bruta 13,39% si 7,91% celuloza bruta.Tuburile sporifere contin : 10,25% proteina, 6,8% celuloza bruta, 3,2% grasime bruta si 1,49% cenusa.
   In ultima perioada Societatile occidentale au inceput sa abordeze tot mai frecvent plantele, ierburile si chiar ciupercile ca surse de hrana ele continand : vitamine, suplimente alimentare sau  hrana functionala. In anul l990  suplimentele de dieta ale S.U.A. au atins o cifra de afaceri de 3,3 bilioane de dolari, in 1992 a atins 3,7 bilioane, in 1994 de 5 bilioane, in 1996 de 6,5 bilioane, in 1998 de 12 bilioane  iar in 2000 probabil ca a depasit 14 bilioane de dolari (Zeisel, 1999). Dupa S.U.A. aceste suplimente alimentare au inceput sa apara in marketurile din Europa si Estul Asiei.
  In prezent stilul de viata in conditii de stres, poluarea aerului pe care il respiram, aditivele alimentare chimice pe care le consumam, toate cauzeaza slabirea sistemului imunitar al organismului uman. In timp ce sistemul imunitar slabeste, sporeste predispozitia la boli ale organismului uman.  In urma consumului de ciuperci s-au constatat  diferite efecte pozitive la unele afectiuni.Extractele din ciuperci, perfectionate ulterior, ce au o toxicitate scazuta, au adus imbunatatirii radicale asupra calitatii sanatatii umane.Daca chinezii foloseau aceste diete in urma cu 2000 de ani, in anul 1980 , deci in zilele noastre putem spune ca acesta traditie s-a reluat dar la o alta scara.
   O tulpina din ciuperca reishi, a fost crescuta activ pe orez negru, fara drojdii si fara chimicale. Ciupercile obtinute au fost recoltate la maturitatea comerciala si din ele s-au extras in jur de 200 componente active cu efecte medicinale. Polizaharidele continute de aceste ciuperci sunt de genul : 1,3 D glucan si beta glucan, 1,6 D glucan, triterpene, adenosine, acizi grasi nesaturati, alcaloizi, acizi nucelici, aminoacizi, proteine si vitamine.
Efectul terapeutic al acestei specii de ciuperci a fost mentionat si la subcapitolul 2.1.2. In prezent  produse cu reishi se pot cumpara de pe internet si de catre romani.
Unele preparate din ciuperci sunt produse dintr-o singura specie sau din mai multe specii de ciuperci, in combinatie.  De exemplu  s-au combinat 100 mg vitamina C, 200 mg biomasa de shiitake, 200 mg biomasa de miceliu de reishi, 200 mg de biomasa de miceliu de maitake, 150 mg de biomasa de miceliu de Turkey Tail la care s-a adaugat 1,3 g cu extract din miceliu de Pleurotus ostreatus si de la alte 10 specii de ciuperci  si 7 extracte din carpoforii  din 7 specii  de ciuperci tot medicinale.
Daca doriti mai multe despre aceasta specie de ciuperci, veti gasi in cartea  CIUPERCI COMESTIBILE SI MEDICINALE, la 20 ron