Din 5000 specii de ciuperci ce cresc în Europa numai aproximativ 150 sunt toxice. Specialiştii din mai multe ţări sunt de părere că majoritatea accidentelor se întâmplă din ignoranţă sau direct spus din prostie. Mulţi culegători fac confuzii. Există ciuperci aşa zise perechi, sosie sau ciuperci ce arată ca 2 fraţi gemeni dar asemănarea este înşelătoare. Dacă nu eşti un profesionist culegător de ciuperci atunci trebuie să te informezi bine. Dar cărţile te ajută numai parţial deoarece nu pot reda toate speciile şi fazele de creştere.
Nu sunt concludente încercările cu lingura de argint şi cu rondele de ceapă. Dacă nu eşti sigur de o specie nu o mai recolta.
Ciupercile din flora spontană pot conţine metale grele, uneori de 5 ori mai mult decât normal, care pot dăuna ficatului şi rinichilor. Organizaţia Mondială a Sănataţii recomandă în acest sens a se consuma numai 250 g ciuperci sălbatice de persoană pe săptămână.
Nu se recomandă să cumpăraţi ciuperci de la vânzătorii ambulanţi de pe marginea şoselelor pentru că ei nu ştiu nimic despre identificarea speciilor de ciuperci. Pentru consum ciupercile ar trebui mai întâi uscate pentru a inhiba mucegaiurile. Ciupercile cu pălăriile deschise- aplatizate şi lamelele închise la culoare sunt vechi. Nu recoltaţi ciuperci din apropierea zonelor industriale, autostrăzilor, şoselelor aglomerate, căilor ferate . Nu se folosesc ciuperci foarte tinere, putrede, îmbibate cu apă. Se recoltează prin tăiere cu un cuţit de la baza piciorului sau prin răsucire. Nu trageţi de ciuperci deoarece veţi rupe şi miceliul care va putrezi şi nu va mai fructifica în sezonul următor. Ciupercile asupra cărora aveţi dubii, recoltaţi-le şi puneţi-le în ambalaje separate deoarece dacă ele sunt toxice şi mici fragmente din acestea rămase printre cele bune, vă pot iontoxica. Ciupercile se recoltează şi se transportă în coşuri sau ambalaje din lemn, scoarţă de copac, hârtie, carton, în general materiale naturale, în pungi din polietilenă ele vor transpira şi se vor deteriora mai repede.
