"Alimentele voastre să vă fie
leacuri iar leacurile voastre, alimente” Hipocrate
Ciupercile sunt
răspîndite peste tot: de la poli la ecuator, pe toate meridianele globului, din
cele mai adânci depresiuni până în vârful munţilor, adaptându-se la cele mai
vitrege condiţii de viaţă. Pot creşte pe sol, în mediu acvatic, ape dulci sau
apa mărilor şi oceanelor, pe organisme vii, plante, animale şi om ca şi pe
organisme moarte, aflate în descompunere. Deci, ele cresc peste tot unde îşi
găsesc hrană, asigurându-şi dezvoltarea şi înmulţirea. Datorită acestui grad de
adaptabilitate, ciupercile au un număr extrem de mare de specii şi populează de
mult timp Pamântul.
CIUPERCILE în general sunt singurele organisme ce consumă
celuloză şi o transformă în hrană umană. Ele au şi un rol vital în menţinerea
sănătăţii ecosistemelor. Sunt un fel de fabrici
de enzime ce descompun majoritatea tipurilor de deşeuri organice. Alături
de bacterii, ciupercile aduc deşeurile la carbon,
hidrogen şi azot şi diferite minerale ce intră în circuitul biologic al
plantelor, insectelor şi altor organisme. Fiecare specie de ciuperci are setul
ei specific de enzime ce pot face o descompunere primară, secundară sau
terţiară fiind considerate gunoierii regnului vegetal.
Altfel despre ciuperci
În afară de
ciupercile mari ce sunt folosite direct în alimentaţie, ciupercile mici au şi ele rolul lor pozitiv în fermentarea pâinii, a berii, brânzeturilor, vinului şi
altor băuturi produse prin fermentare. Ciupercile mici ajută la circuitul
materiei în natură prin descompunerea materiei organice complexe în altele mai
simple, ce pot fi absorbite de plante. Solul
este tot opera comună şi simultană a acţiunii factorilor fizico-chimici şi
vieţuitoarelor numite actinomicete
ce trăiesc în acest strat. Ciupercile mici au ajutut la salvarea de vieţi
omeneşti prin calităţile lor antibiotice
precum penicilina. Din ciuperci s-a
preparat cerneală, vopsea de diferite culori, diferite obiecte.
O parte din
ciuperci au avut şi au efecte negative,
mai ales prin bolile pe care le produc la animale, om şi plante.
Importanţa
medicinală
Faraonii considerau ciupercile hrană
de la Dumnezeu iar romanii le-au răspândit în întregul Imperiu iar din Evul
Mediu şi până în perioada Renaşterii a existat şi un festival de toamnă al
ciupercilor.
Ciupercile au fost apreciate în toată lumea
atât ca aliment cât şi ca medicament,
timp de mii de ani, dar până nu de
curând în Occident ciupercile erau asociate cu otrava.
Dar recentul
interes asupra ciupercilor dat de către asiatici arată că această atitudine poate fi
schimbată. Mulţi specialişti în zilele noastre au început să studieze plantele,
ierburile şi astfel sursele de suplimente alimentare au fost sporite.
Ciupercile au unele însuşiri ce le recomandă în dietă
precum :
- conţin puţine calorii , 13 kcal/kj în 100 g
ciuperci proaspete ;
- conţinut scăzut de sodiu, grăsimi şi nu conţin colesterol;
- constituie o
bună sursă de minerale printre care în
special potasiul;
- conţin o bună sursă de vitamine, printre care se
remarcă cele din grupa B; vitamina D
este un grup de substanţe prezente în organismele
animale, iar dintre plante numai în ciuperci – din acest grup, cea mai
importantă este vitamina D2 - calciferol,
al cărui rol esenţial este resorbţia calciului şi fosforului alimentar.
- Proteinele din ciuperci sunt superioare
multor proteine din alte vegetale, având în vedere conţinutul în aminoacizi esenţiali. Proteinele din ciuperci sunt uşor digerabile.
În urma unor analize s–a stabilit că 100-200 g
ciuperci uscate consumate de către om într-o zi, pot înlocui consumul de carne
şi-i asigură un echilibru azotat normal.
Ciupercile contin Vitamina B 12 necesara
vegetarienilor.
Ciupercile produc
vitamina D.
